stătător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a sta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /stə.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stătător
Singular Plural
Masculin stătător stătători
Feminin stătătoare stătătoare
Neutru stătător stătătoare
  1. care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge.
  2. (înv.:despre oameni) cu locuința statornică; stabil.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe