distingere

română

Etimologie

Din a distinge.

Pronunție

• AFI: /dis'tin.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului distingere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distingere	distingeri
Articulat	distingerea	distingerile
Genitiv-Dativ	distingerii	distingerilor
Vocativ	distingere	distingerilor

1. (rar) faptul de a (se) distinge.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online