distonanță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a distona + sufixul -anță.

Pronunție

  • AFI: /dis.to'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
distonanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ distonanță distonanțe
Articulat distonanța distonanțele
Genitiv-Dativ distonanței distonanțelor
Vocativ distonanță distonanțelor
  1. faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează.


Traduceri

Anagrame

Referințe