disurie

română

Etimologie

Din franceză dysurie.

Pronunție

• AFI: /di.su'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului disurie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	disurie	disurii
Articulat	disuria	disuriile
Genitiv-Dativ	disuriei	disuriilor
Vocativ	disurie	disuriilor

1. (med.) greutatea de a urina.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online