urina

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : urină

română

Etimologie

Din franceză uriner.

Pronunție

  • AFI: /u.ri'na/


Verb


Conjugarea verbului
urina
Infinitiv a urina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urineze
Participiu urinat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a elimina urina din vezica urinară.
    Bărbatul s-a urinat pe el.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din urină.

Pronunție

  • AFI: /u'ri.na/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru urină.

Referințe





italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină urina.

Pronunție

  • AFI: /u'rina/


Substantiv

urina f., urine pl.

  1. urină

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din urinare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru urinare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru urinare.





latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă ouron ("urină"). Origine indo-europeană.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
urina
f. Singular Plural
Nominativ urina '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. apă

Sinonime





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină urina.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

urina f.

  1. urină

Sinonime