urina

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : urină, -urina

română

Etimologie

Din franceză uriner.

Pronunție

  • AFI: /u.riˈna/


Verb


Conjugarea verbului
urina
Infinitiv a urina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urineze
Participiu urinat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a elimina urina din vezica urinară.
    Bărbatul s-a urinat pe el.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din urină.

Pronunție

  • AFI: /uˈri.na/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru urină.

Referințe





italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină urina.

Pronunție


Substantiv

urina f., urine pl.

  1. urină

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din urinare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru urinare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru urinare.





latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă ouron ("urină"). Origine indo-europeană.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
urina
f. Singular Plural
Nominativ urina '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. apă

Sinonime





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină urina.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

urina f.

  1. urină

Sinonime