divinatoriu

română

Etimologie

Din franceză divinatoire.

Pronunție

• AFI: /di.vi.naˈto.rju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului divinatoriu
	Singular	Plural
Masculin	divinatoriu	divinatorii
Feminin	divinatorie	divinatorii
Neutru	divinatoriu	divinatorii

1. (livr.) care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online