dizgrațiere
Etimologie
Din a dizgrația.
Pronunție
- AFI: /diz.gra.ʦiˈe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dizgrațiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dizgrațiere | dizgrațieri |
| Articulat | dizgrațierea | dizgrațierile |
| Genitiv-Dativ | dizgrațierii | dizgrațierilor |
| Vocativ | dizgrațiere | dizgrațierilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online