douanier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Douanier

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză douanier.

Pronunție

  • AFI: /dwaˈnjeɪ/


Substantiv

douanier, pl. douaniers

  1. (spec.) vameș francez

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din douane („vamă”) + -ier.

Pronunție

  • AFI: /dwa.nje/
  • (Canada) AFI: /dwa.nje/, /dwɛ.nje/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
douanier
Singular Plural
Masculin douanier douaniers
Feminin douanière douanières
  1. vamal, de vamă

Cuvinte apropiate

Expresii


Substantiv

douanier m., douaniers pl.

  1. vameș
    Le chef souleva le violon à la verticale et examina le trou noir de la caisse, comme un douanier minutieux cherchant de la drogue.[1]
— Primarul apucă vioara, ținând-o dreaptă, în sus, și examină fantele negre ale cutiei de rezonanță, ca un vameș meticulos care caută droguri.[2]

Cuvinte derivate

Referințe

  1. Dai Sijie, Balzac et la Petite Tailleuse chinoise, Gallimard, 2000, ISBN 2-07-075762-5
  2. Daniela Boriceanu (trad.), Balzac și Micuța Croitoreasă chineză, Polirom, 2002, ISBN 973-681-137-9