drăcuire
română
Etimologie
Din a (se) drăcui.
Pronunție
- AFI: /drə.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului drăcuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drăcuire | drăcuiri |
| Articulat | drăcuirea | drăcuirile |
| Genitiv-Dativ | drăcuirii | drăcuirilor |
| Vocativ | drăcuire | drăcuirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online