drăcui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din drac + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /drə.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
drăcui
Infinitiv a drăcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
drăcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să drăcuiască
Participiu drăcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe