drăcui

română

Etimologie

Din drac + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /drə.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului drăcui
Infinitiv	a drăcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	drăcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să drăcuiască
Participiu	drăcuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. refl. recipr.) a (se) ocărî, a (se) înjura, a (se) blestema (pomenind de dracul).

Cuvinte derivate

• drăcuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciurda

Referințe

• DEX '98 via DEX online