drișcuire
Etimologie
Din a drișcui.
Pronunție
- AFI: /driʃ.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului drișcuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drișcuire | drișcuiri |
| Articulat | drișcuirea | drișcuirile |
| Genitiv-Dativ | drișcuirii | drișcuirilor |
| Vocativ | drișcuire | drișcuirilor |
- acțiunea de a drișcui și rezultatul ei; drișcuit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online