drișcui

română

Etimologie

Din drișcă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /driʃ.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului drișcui
Infinitiv	a drișcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	drișcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să drișcuiască
Participiu	drișcuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a netezi tencuiala, betonul sau asfaltul cu drișca.

Cuvinte derivate

• drișcuire
• drișcuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• discuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online