drivkraft
(svenska)
Etimologie
Compus din verbul (att) driva („a opera, a conduce”) + kraft („putere”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului drivkraft | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | drivkraft | drivkraften | drivkrafter | drivkrafterna |
| Genitiv | drivkrafts | drivkraftens | drivkrafters | drivkrafternas |