dușmancă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dușman + sufixul -că.

Pronunție

  • AFI: /duʃ'man.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dușmancă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dușmancă dușmance
Articulat dușmanca dușmancele
Genitiv-Dativ dușmancei dușmancelor
Vocativ dușmancă dușmancelor
  1. dușmană.


Traduceri

Referințe