dubălar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dub (e)ală + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /du.bə'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
dubălar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dubălar dubălari
Articulat dubălarul dubălarii
Genitiv-Dativ dubălarului dubălarilor
Vocativ dubălarule dubălarilor
  1. (reg.) tăbăcar.


Traduceri

Anagrame

Referințe