tăbăcar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din tabac + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /tə.bə'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăbăcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăbăcar tăbăcari
Articulat tăbăcarul tăbăcarii
Genitiv-Dativ tăbăcarului tăbăcarilor
Vocativ tăbăcarule tăbăcarilor
  1. muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac, timar, argăsitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe