tăbăcar

română

Etimologie

Din tabac + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /tə.bə'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului tăbăcar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăbăcar	tăbăcari
Articulat	tăbăcarul	tăbăcarii
Genitiv-Dativ	tăbăcarului	tăbăcarilor
Vocativ	tăbăcarule	tăbăcarilor

1. muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac, timar, argăsitor.

Cuvinte derivate

• tăbăcăresc
• tăbăcărie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baratca
• carabăț

Referințe

• DEX '98 via DEX online