dubire

română

Etimologie

Din a dubi.

Pronunție

• AFI: /du'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dubire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dubire	dubiri
Articulat	dubirea	dubirile
Genitiv-Dativ	dubirii	dubirilor
Vocativ	dubire	dubirilor

1. (reg.) acțiunea de a (se) dubi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brudie

Referințe

• DEX '98 via DEX online