dubire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a dubi.

Pronunție

  • AFI: /du'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dubire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dubire dubiri
Articulat dubirea dubirile
Genitiv-Dativ dubirii dubirilor
Vocativ dubire dubirilor
  1. (reg.) acțiunea de a (se) dubi.


Traduceri

Anagrame

Referințe