dubi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din ucraineană дубyтy (dubyty).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
dubi
Infinitiv a dubi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dubesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dubească
Participiu dubit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a tăbăci, a argăsi.
  2. (v.refl.) (despre in, cânepă, etc.) a se muia, a se topi, a se destrăma.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare


Traduceri

Referințe