duplica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză dupliquer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
duplica
Infinitiv a duplica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
duplichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să duplicheze
Participiu duplicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a face un duplicat.


Traduceri

Anagrame

Referințe