duplicitar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din duplicitate.

Pronunție

  • AFI: /du.pli.ʧi'tar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
duplicitar
Singular Plural
Masculin duplicitar duplicitari
Feminin duplicitară duplicitare
Neutru duplicitar duplicitare
  1. fățarnic, ipocrit.


Traduceri

Referințe