efeb

română

Etimologie

Din franceză éphèbe < latină ephebus.

Pronunție

• AFI: /eˈfeb/

Substantiv

Declinarea substantivului efeb
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efeb	efebi
Articulat	efebul	efebii
Genitiv-Dativ	efebului	efebilor
Vocativ	efebule	efebilor

1. (în Grecia antică) adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar).
2. tânăr ajuns la pubertate; adolescent.
3. (azi) tânăr de o deosebită frumusețe.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online