efet

română

Etimologie

Din franceză éphète.

Pronunție

• AFI: /e'fet/

Substantiv

Declinarea substantivului efet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efet	efeți
Articulat	efetul	efeții
Genitiv-Dativ	efetului	efeților
Vocativ	efetule	efeților

1. (de obicei la pl.) judecător care făcea parte dintr-un tribunal penal din Atena antică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fete

Referințe

• DEX '98 via DEX online