făta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : fata, fată, față, făța, fâță

română

Etimologie

Din latină fĕtare; confer sardă fedare, siciliană fitari, Abruzzo fetá, marchandă fetâ, piemonteză fe (în siciliană și Abruzzo cu sensul special de „a face ouă”), spaniolă jedar.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
făta
Infinitiv a făta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) fată
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fete
Participiu fătat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre animale mamifere) a naște, a face pui.
    Vaca a fătat un vițel.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (iron.) La anul, când o făta bostanul = niciodată


Traduceri

Referințe