egumeni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din egumen.

Pronunție

  • AFI: /e.gu.me'ni/


Verb


Conjugarea verbului
egumeni
Infinitiv a egumeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
egumenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să egumenească
Participiu egumenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (rar) a conduce o mănăstire; a stăreți.


Traduceri

Referințe