stăreți

română

Etimologie

Din stareț.

Pronunție

• AFI: /stə.re'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului stăreți
Infinitiv	a stăreți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	stărețesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să stărețească
Participiu	stărețit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a conduce o mănăstire în calitate de stareț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• artiste

Referințe

• DEX '98 via DEX online