ekollon
suedeză
(svenska)
Etimologie
Compus din ek („stejar”) + ollon („gland, mădular”).
Pronunție
- AFI: /²eːkˌɔlɔn/
Substantiv
| Declinarea substantivului ekollon | ||||
| n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | ekollon | ekollonet | ekollon | ekollonen |
| Genitiv | ekollons | ekollonets | ekollons | ekollonens |
- (bot.) ghindă