electrocuta

română

Etimologie

Din franceză électrocuter.

Pronunție

• AFI: /e.lek.tro.ku'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) electrocuta
Infinitiv	a (se) electrocuta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) electrocutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) electrocuteze
Participiu	electrocutat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a omorî sau a muri prin electrocutare.

Cuvinte derivate

• electrocutare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corectatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online