electrocutare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) electrocuta.

Pronunție

  • AFI: /e.lek.tro.ku'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
electrocutare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ electrocutare electrocutări
Articulat electrocutarea electrocutările
Genitiv-Dativ electrocutării electrocutărilor
Vocativ electrocutare electrocutărilor
  1. faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea.


Traduceri

Anagrame

Referințe