electrotehnică

română

Etimologie

Din electrotehnic.

Pronunție

• AFI: /e.lek.tro'teh.ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului electrotehnică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	electrotehnică	invariabil
Articulat	electrotehnica	invariabil
Genitiv-Dativ	electrotehnicii	invariabil
Vocativ	electrotehnică	invariabil

1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică.
2. ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online