magnetic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză magnétique, germană magnetisch.

Pronunție

  • AFI: /mag'ne.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
magnetic
Singular Plural
Masculin magnetic magnetici
Feminin magnetică magnetice
Neutru magnetic magnetice
  1. (despre forțe, fenomene) care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat.
  2. (fig.) care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe