elocvență

română

Variante

• elocință

Etimologie

Din franceză éloquence < latină eloquentia.

Pronunție

• AFI: /e.lok'ven.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului elocvență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elocvență	invariabil
Articulat	elocvența	invariabil
Genitiv-Dativ	elocvenței	invariabil
Vocativ	elocvență	invariabil

1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător.
2. expresivitate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• covalențe

Referințe

• DEX '98 via DEX online