elocvență
Variante
Etimologie
Din franceză éloquence < latină eloquentia.
Pronunție
- AFI: /e.lok'ven.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului elocvență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | elocvență | invariabil |
| Articulat | elocvența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | elocvenței | invariabil |
| Vocativ | elocvență | invariabil |
- însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător.
- expresivitate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online