frumos

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină formōsus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frumos
Singular Plural
Masculin frumos frumoși
Feminin frumoasă frumoase
Neutru frumos frumoase
  1. (adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică.
    Un flăcău frumos.
  2. care place, care trezește admirația din punct de vedere moral.
    O casă frumoasă.
  3. (despre timp) senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice).
    Timp frumos.
    O zi frumoasă.
  4. (despre lucruri sau fapte) important, considerabil, remarcabil.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata cu menajamente


Traduceri


Adverb

  1. în mod plăcut, armonios, estetic.
  2. potrivit, bine; așa cum se cuvine.

Expresii

  • A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere
  • A face frumos = (despre câini) a sta sluj
  • A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil


Substantiv


Declinarea substantivului
frumos
n./f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frumos '
Articulat ' '
Dativ-Genitiv ' '
Vocativ ' '
  1. categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.
  2. (substantivat, f. pl. art.) ielele.

Referințe