Sari la conținut

elocvență

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din franceză éloquence < latină eloquentia.

Pronunție

  • AFI: /e.lok'ven.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
elocvență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elocvență invariabil
Articulat elocvența invariabil
Genitiv-Dativ elocvenței invariabil
Vocativ elocvență invariabil
  1. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător.
  2. expresivitate.


Traduceri

Anagrame

Referințe