eluare
română
Etimologie
Din franceză éluer.
Pronunție
- AFI: /e.lu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului eluare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eluare | eluări |
| Articulat | eluarea | eluările |
| Genitiv-Dativ | eluării | eluărilor |
| Vocativ | eluare | eluărilor |
- proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online