emblemă

română

Etimologie

Din franceză emblème < latină emblema.

Pronunție

• AFI: /em'ble.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului emblemă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	emblemă	embleme
Articulat	emblema	emblemele
Genitiv-Dativ	emblemei	emblemelor
Vocativ	emblemă	emblemelor

1. obiect, imagine care poartă în mod convențional un anumit înțeles, care simbolizează o anumită idee.
2. simbol; figură alegorică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online