emenda

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină emendare, franceză émender.

Pronunție

  • AFI: /e.men'da/


Verb


Conjugarea verbului
emenda
Infinitiv a emenda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
emendez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să emendeze
Participiu emendat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda.


Traduceri

Referințe