emenda

română

Etimologie

Din latină emendare, franceză émender.

Pronunție

• AFI: /e.men'da/

Verb

Conjugarea verbului emenda
Infinitiv	a emenda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	emendez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emendeze
Participiu	emendat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a corecta, a îndrepta, a îmbunătăți (un text); a amenda.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online