corecta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din corect.

Pronunție

  • AFI: /ko.rek'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) corecta
Infinitiv a (se) corecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) corectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) corecteze
Participiu corectat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe