emondare
română
Etimologie
Din franceză émonder.
Pronunție
- AFI: /e.mon'da.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului emondare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emondare | emondări |
| Articulat | emondarea | emondările |
| Genitiv-Dativ | emondării | emondărilor |
| Vocativ | emondare | emondărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online