emondaj
română
Etimologie
Din franceză émondage.
Pronunție
- AFI: /e.mon'daʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului emondaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emondaj | emondaje |
| Articulat | emondajul | emondajele |
| Genitiv-Dativ | emondajului | emondajelor |
| Vocativ | emondajule | emondajelor |
- operație de tăiere a ramurilor de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime; emondare, emondație.
- (med.) intervenție chirurgicală constând în înlăturarea exostozelor și osteofitelor epifizelor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online