engramă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză engramme, germană Engramme.

Pronunție

  • AFI: /en'gra.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
engramă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ engramă engrame
Articulat engrama engramele
Genitiv-Dativ engramei engramelor
Vocativ engramă engramelor
  1. (psih.) urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos.


Traduceri

Anagrame

Referințe