erată

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză, latină errata.

Pronunție

  • AFI: /e'ra.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
erată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ erată erate
Articulat erata eratele
Genitiv-Dativ eratei eratelor
Vocativ erată eratelor
  1. listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond.


Traduceri

Anagrame

Referințe