erată

română

Etimologie

Din franceză, latină errata.

Pronunție

• AFI: /e'ra.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului erată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	erată	erate
Articulat	erata	eratele
Genitiv-Dativ	eratei	eratelor
Vocativ	erată	eratelor

1. listă la sfârșitul unei cărți în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aerat
• arate
• areta

Referințe

• DEX '98 via DEX online