eufoniu

română

Etimologie

Din italiană eufonio.

Pronunție

• AFI: /e.uˈfo.nju/

Substantiv

Declinarea substantivului eufoniu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eufoniu	eufonii
Articulat	eufoniul	eufoniile
Genitiv-Dativ	eufoniului	eufoniilor
Vocativ	eufoniule	eufoniilor

1. instrument muzical de alamă, folosit, de obicei, la acompaniament.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online