exceptare
română
Etimologie
Din a excepta.
Pronunție
- AFI: /eks.ʧep'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului exceptare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exceptare | exceptări |
| Articulat | exceptarea | exceptările |
| Genitiv-Dativ | exceptării | exceptărilor |
| Vocativ | exceptare | exceptărilor |
- acțiunea de a excepta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online