excepta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză excepter.

Pronunție

  • AFI: /eks.ʧep'ta/


Verb


Conjugarea verbului
excepta
Infinitiv a excepta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
exceptez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să excepteze
Participiu exceptat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe