expatria

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză expatrier.

Pronunție

  • AFI: /eks.pa.tri'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) expatria
Infinitiv a (se) expatria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) expatriez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) expatrieze
Participiu expatriat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a emigra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe