emigra

română

Etimologie

Din franceză émigrer < latină emigrare.

Pronunție

• AFI: /e.miˈɡra/

Verb

Conjugarea verbului emigra
Infinitiv	a emigra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	emigrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să emigreze
Participiu	emigrat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria.

Cuvinte derivate

• emigrare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agerim
• imergă

Referințe

• DEX '98 via DEX online