explicație
Etimologie
Din franceză explication < latină explicatio.
Pronunție
- AFI: /eks.pli'ka.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului explicație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | explicație | explicații |
| Articulat | explicația | explicațiile |
| Genitiv-Dativ | explicației | explicațiilor |
| Vocativ | explicație | explicațiilor |
- lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc.
- predare a unei lecții, expunere a unei teme.
- cauză.
Expresii
- A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală
- A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online