lecție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din germană Lektion < latină lectio, lectionis.

Pronunție

  • AFI: /'lek.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
lecție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lecție lecții
Articulat lecția lecțiile
Genitiv-Dativ lecției lecțiilor
Vocativ lecție lecțiilor
  1. formă de bază a organizării activității instructiv-educative din școală, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
  2. ceea ce este obligatînvețe și să scrie un școlar (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
  3. (în forma lecțiune) forma sub care se prezintă un text, în diferitele lui manuscrise sau ediții, datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor; citire comparativă a unui text în scopul de a-i stabili versiunea autentică.
  4. sfat, povață, regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor; (p.ext.) mustrare, dojană.
  5. învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da lecții = a medita (elevii) în particular
  • A lua lecții = a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ
  • A ieși (sau a scoate) la lecție = a ieși sau a fi chemat în fața învățătorului sau a profesorului pentru a fi ascultat
  • A spune lecția = a expune în fața învățătorului sau a profesorului cunoștințele însușite
  • A-și face lecțiile = a-și pregăti temele școlare cuvenite


Traduceri

Anagrame

Referințe