exterminator

română

Etimologie

Din franceză exterminateur < latină exterminator, exterminatoris.

Pronunție

• AFI: /eks.ter.mi.na'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului exterminator
	Singular	Plural
Masculin	exterminator	exterminatori
Feminin	exterminatoare	exterminatoare
Neutru	exterminator	exterminatoare

1. care extermină; nimicitor, distrugător.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului exterminator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exterminator	exterminatori
Articulat	exterminatorul	exterminatorii
Genitiv-Dativ	exterminatorului	exterminatorilor
Vocativ	exterminatorule	exterminatorilor

1. cel care extermină; nimicitor, distrugător.

Cuvinte derivate

• exterminatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină târzie exterminātor.

Pronunție

• AFI: /ɪkˈstɜːmɪˌneɪtə(ɹ)/
• (SUA) AFI: /ɪkˈstɝmɪˌneɪtɚ/

Substantiv

exterminator, pl. exterminators

1. exterminator, nimicitor, distrugător
2. (spec.) deratizator

   The exterminator took care of our rat problem.

Cuvinte apropiate

• exterminate
• extermination

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din exterminātus („expulzat; abolit, extirpat”).

Pronunție

• AFI: /ek.ster.miˈnaː.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului exterminātor
m.	Singular	Plural
Nominativ	exterminātor	exterminātōrēs
Genitiv	exterminātōris	exterminātōrum
Dativ	exterminātōrī	exterminātōribus
Acuzativ	exterminātōrem	exterminātōrēs
Ablativ	exterminātōre	exterminātōribus
Vocativ	exterminātor	exterminātōrēs

1. aruncător
2. exterminator, nimicitor, distrugător

Cuvinte apropiate

• exterminātus
• exterminō

Etimologie

Din exterminō.

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la viitor imperativ pasiv pentru exterminō.
2. forma de persoana a III-a singular la viitor imperativ pasiv pentru exterminō.

Referințe

• Wiktionary