extrage

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină extrahere (după trage).

Pronunție

  • AFI: /eks'tra.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
extrage
Infinitiv a extrage
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
extrag
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să extragă
Participiu extras
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee.
  2. (v.tranz.) a scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (mat.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat


Traduceri

Referințe